abnega

română

Etimologie

Din latină abnegare.

Pronunție

• AFI: /ab.ne'ga/

Verb

Conjugarea verbului abnega
Infinitiv	a abnega
Indicativ prezent pers. 1 sg.	abneg
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să abnege
Participiu	abnegat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (rar) a tăgădui, a nega, a se lepăda de cineva sau de ceva.

Sinonime

• nega, tăgădui

Cuvinte derivate

• abnegare
• abnegat

Cuvinte apropiate

• abnegație, abnegațiune

Traduceri

a tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva

engleză: abnegate (English) franceză: abnéguer (français) germană: entsagen (Deutsch) greacă: απαρνιέμαι (Ελληνικά) (aparniémai) italiană: abnegare (italiano) latină: abnego (Latina), nego (Latina), denego (Latina) maghiară: megtagad (magyar)

neerlandeză: ontzeggen (Nederlands) portugheză: abnegar (português) rusă: отрицать (русский) (otricát') spaniolă: abnegar (español) suedeză: avstå (svenska) turcă: reddetmek (Türkçe)

Referințe

• DEX '98 via DEX online