abureală
română
Etimologie
Din aburi + sufixul -eală.
Pronunție
- AFI:/a.bu're̯a.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului abureală | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | abureală | abureli |
| Articulat | abureala | aburelile |
| Genitiv-Dativ | aburelii | aburelilor |
| Vocativ | aburealo | aburelilor |
- aburi condensați în picături foarte fine care se depun pe obiecte.
- exalație, miros.
- fig. rar adiere.
Traduceri
Traduceri
|