Etimologie

Derivat regresiv din abur.

Pronunție

  • AFI: /a.buˈri/


Verb


Conjugarea verbului
(se) aburi
Infinitiv a (se) aburi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) aburesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) aburească
Participiu aburit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a acoperi cu picături fine provenite din condensarea aburilor.
  2. (fig.) a atinge ușor (ca o suflare).
  3. (v.intranz.) a scoate, a produce aburi.
  4. (v.intranz.) a asuda.
  5. (v.intranz., rar) (despre vânt) a adia.
  6. (v.refl.) a se acoperi cu picături fine provenite din condensarea aburilor.
  7. (v.refl., rar) a se aprinde, a se înroși, a se îmbujora (la față).
  8. a păcăli, a învălui prin decepție.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din abur.

Pronunție

  • AFI: /ˈa.burʲ/


Substantiv

  1. forma de plural neatriculat pentru abur.


Traduceri

Etimologie

Din aburi.

Pronunție

  • AFI: /a.buˈri/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru aburi.

Referințe