acompaniator

română

Etimologie

Din franceză accompagnateur.

Pronunție

  • AFI: /a.kom.pa.ni.a'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
acompaniator
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ acompaniator acompaniatori
Articulat acompaniatorul acompaniatorii
Genitiv-Dativ acompaniatorului acompaniatorilor
Vocativ acompaniatorule acompaniatorilor
  1. persoană care acompaniază pe cineva.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe