(Latina)

Etimologie

Din proto-indo-europeană *h₂eydʰ- („arsură, ardere; foc”). Înrudit cu latină aestus (aedis) și greacă antică αἴθω (aíthō).

Pronunție

  • AFI: /'ae̯s.taːs/


Substantiv


Declinarea substantivului
aestās
f. Singular Plural
Nominativ aestās aestātēs
Genitiv aestātis aestātum
Dativ aestātī aestātibus
Acuzativ aestātem aestātēs
Ablativ aestāte aestātibus
Vocativ aestās aestātēs
  1. vară

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe