română

Etimologie

Din franceză affront.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
afront
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ afront afronturi
Articulat afrontul afronturile
Genitiv-Dativ afrontului afronturilor
Vocativ ' '
  1. insultă, jignire, ofensă, adusă cuiva în public.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe