ofensă

română

Etimologie

Din franceză offense.

Pronunție

• AFI: /o'fen.sə/

Substantiv

Declinarea substantivului ofensă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ofensă	ofense
Articulat	ofensa	ofensele
Genitiv-Dativ	ofensei	ofenselor
Vocativ	ofensă	ofenselor

1. cuvânt, comportare, faptă jignitoare; insultă, jignire; injurie.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• foșnea

Referințe

• DEX '98 via DEX online