alem
română
Etimologie
Din turcă alem („lume, univers”).
Pronunție
- AFI: /a'lem/
Substantiv
| Declinarea substantivului alem | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | alem | invariabil |
| Articulat | alemul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | alemului | invariabil |
| Vocativ | alemule | invariabil |
- (ist.) steag cu însemnele imperiului otoman (primit de domnii români la investitura lor).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online