Steagul românesc

Etimologie

Din rusă steag < slavă stĕgŭ.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
steag
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ steag steaguri
Articulat steagul steagurile
Genitiv-Dativ steagului steagurilor
Vocativ steagule steagurilor
  1. drapel; fanion.
    Steag olimpic.
  2. (fig.) doctrină, concepție, idee sau problemă importantă, care antrenează o colectivitate într-o acțiune de amploare; cauză în numele căreia luptă un grup social.
  3. (înv.) unitate militară mai mică, având drapel propriu; trupă mică de oameni înarmați.
    În vechea organizare a armatei, steagul avea aproximativ efectivul unei companii.

Sinonime


Cuvinte derivate


Cuvinte compuse

Expresii

  • A duce steagul = a fi în fruntea unei acțiuni, a avea comanda, conducerea, inițiativa
  • A coborî steagul = a renunța la luptă; a capitula
  • A ține sus (sau a înălța) steagul... = a lupta cu dârzenie
  • A ridica (sau a scoate) steag alb = a cere pace; a se preda


Traduceri

Referințe