alesătură

română

Etimologie

Din ales + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /a.le.sə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului alesătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	alesătură	alesături
Articulat	alesătura	alesăturile
Genitiv-Dativ	alesăturii	alesăturilor
Vocativ	alesăturo	alesăturilor

1. procedeu de ornamentare a țesăturilor populare românești prin separarea și îmbinarea cu mâna, după un model, a firelor de urzeală și de băteală.
2. motiv decorativ colorat, realizat în arta populară românească prin procedeul descris mai sus.

Cuvinte apropiate

• ales

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online