alteță

română

Din italiană altezza, franceză altesse.

Declinarea substantivului alteță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	alteță	altețe
Articulat	alteța	altețele
Genitiv-Dativ	alteței	altețelor
Vocativ	altețo	altețelor

(adesea folosit ca formulă de adresare) titlu dat principilor și principeselor dintr-o casă domnitoare; persoană care poartă acest titlu.