poartă

Vezi și : poartã

Alba Iulia, poartă a Castrului Roman

română

Etimologie

Din latină porta.

Pronunție

• AFI: /ˈpo̯ar.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului poartă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	poartă	porți
Articulat	poarta	porțile
Genitiv-Dativ	porții	porților
Vocativ	poartă	porților

1. deschidere amenajată într-un zid, într-un gard etc. în care s-au prins cu balamale tăblii de lemn, de fier etc. pentru a permite accesul din interior în exterior și invers; deschizătura împreună cu tăblița, cu balamalele etc.; tăblia care închide deschizătura.
2. intrare într-o cetate sau într-un oraș.
3. regiune periferică din jurul unui oraș, al unui ținut, al unei țări; margine, hotar.
4. (fig.) cale de acces; posibilitate de a realiza ceva, mijloc.
5. ușă la intrarea principală a unei clădiri; (p.ext.) casă, gospodărie.
6. arcul pe care îl formează o conductă de aer comprimat traversând galeria unei mine.
7. cadru format din două bare verticale unite la capătul de sus printr-o bară orizontală (de care se prinde o plasă), instalat pe terenurile de sport, în care se urmărește introducerea mingii sau a pucului la unele jocuri sportive (fotbal, handbal, hochei etc.).
8. vale îngustă prin care o apă își deschide trecerea între două șiruri de munți; pas, trecătoare, defileu.
9. loc îngust între pereții de stâncă ai vârfurilor de munte, prin care se trece pe alt versant.
10. (înv.; în epoca suzeranității turcești asupra țărilor române) reședința, curtea sultanului sau a unui pașă; (p.ext.) imperiul Otoman.

Cuvinte derivate

• portar
• portiță

Locuțiuni

• (loc.adv.) Poartă-n poartă cu cineva = față în față, vizavi, peste drum.

Expresii

• A bate la toate porțile (sau la porțile cuiva) = a se adresa tuturor, solicitând sprijin, ajutor într-o împrejurare grea
• Poartă de scăpare = mijloc de a ieși dintr-o situație dificilă
• A sta (sau a rămâne, a se uita) ca vițelul la poarta nouă = a sta (sau a rămâne, a se uita) uimit, nedumerit, dezorientat (în fața unei situații noi și neașteptate, căreia nu-i poți face față)
• Din poartă în poartă = din casă în casă, dintr-un loc într-altul

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din purta.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru purta.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru purta.
3. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru purta.

Anagrame

• aporta

Referințe

• DEX '98 via DEX online