alternanță

română

Etimologie

Din franceză alternance.

Pronunție

• AFI: /al.ter'nan.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului alternanță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	alternanță	alternanțe
Articulat	alternanța	alternanțele
Genitiv-Dativ	alternanței	alternanțelor
Vocativ	alternanțo	alternanțelor

1. insușirea de a alterna; revenire succesivă.
2. schimbare regulată a unui sunet din temă prin altul în flexiune sau în familie lexicală; ablaut.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online