sunet

română

Etimologie

Din latină sonitus.

Pronunție

• AFI: /'su.net/

Substantiv

Declinarea substantivului sunet
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sunet	sunete
Articulat	sunetul	sunetele
Genitiv-Dativ	sunetului	sunetelor
Vocativ	sunetule	sunetelor

1. vibrație a particulelor unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche.
2. vibrație muzicală.
3. anunțare, vestire (a unui eveniment); semnal.
4. răsunet; ecou.
5. vâlvă, gălăgie.
6. (lingv.) element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat prin articulație.

Sinonime

1. bubuire, son, notă, zgomot, foșnet

Antonime

1. liniște, tăcere, silențiu

Cuvinte derivate

• hipersunet
• infrasunet
• ultrasunet

Cuvinte compuse

• sunet asociat
• sunet complex
• sunet reverberat
• sunet vobulat

Traduceri

Traduceri

aromână‏‎: son (armãneashti) daneză: lyd (dansk) engleză: sound (English) franceză: son (français) maghiară: hang (magyar)

neerlandeză: geluid (Nederlands) poloneză: dźwięk (polski) spaniolă: sonido (español) suedeză: ljud (svenska)

Referințe

• DEX '98 via DEX online