amănunțime

română

Etimologie

Din amănunt + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /a.mə.nun'ʦi.me/

Substantiv

Declinarea substantivului amănunțime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	amănunțime	amănunțimi
Articulat	amănunțimea	amănunțimile
Genitiv-Dativ	amănunțimii	amănunțimilor
Vocativ	amănunțimeo	amănunțimilor

1. (rar) detaliu, amănunt.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online