Variante

Etimologie

Din a + mănuntmărunt”.

Pronunție

  • AFI: /a.mə'nunt/


Substantiv


Declinarea substantivului
amănunt
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ amănunt amănunte
Articulat amănuntul amănuntele
Genitiv-Dativ amănuntului amănuntelor
Vocativ amănuntule amănuntelor
  1. element secundar, neesențial al unui obiect, al unui fenomen sau al unui eveniment, detaliu; (rar) amănunțime.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
amănunt
Singular Plural
Masculin amănunt amănunți
Feminin amănuntă amănunte
Neutru amănunt amănunte
  1. (înv.) amănunțit.


Traduceri

Anagrame

Referințe