amănunt

română

Variante

• amărunt

Etimologie

Din a + mănunt „mărunt”.

Pronunție

• AFI: /a.məˈnunt/

Substantiv

Declinarea substantivului amănunt
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	amănunt	amănunte
Articulat	amănuntul	amănuntele
Genitiv-Dativ	amănuntului	amănuntelor
Vocativ	amănuntule	amănuntelor

1. element secundar, neesențial al unui obiect, al unui fenomen sau al unui eveniment, detaliu; (rar) amănunțime.

Cuvinte derivate

• amănunți
• amănunțime
• amărunțelul

Locuțiuni

• (loc.adj. și adv.) cu amănuntul = cu bucata, în detaliu, în mici cantități.
• (loc.adv.) (cu) de-amănuntul sau până în cele mai mici amănunte sau în amănunt, în toate amănuntele = până în cele mai mici detalii; minuțios.

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului amănunt
	Singular	Plural
Masculin	amănunt	amănunți
Feminin	amănuntă	amănunte
Neutru	amănunt	amănunte

1. (înv.) amănunțit.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• mănuntă
• anunțăm
• nuanțăm

Referințe

• DEX '98 via DEX online