amice

română

Etimologie

Din amică.

Pronunție

• AFI: /aˈmit͡ʃe/

Substantiv

1. forma de plural nearticulat pentru amică.

Etimologie

Din amic.

Substantiv

1. forma de vocativ singular pentru amic.

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din amīcus („prietenos, amicabil”).

Pronunție

• AFI: /ˈa.mi.ke/

Adverb

amīcē (comp. amīcius, sup. amīcissimē)

1. (în mod) amical, prietenește, amicalmente

Cuvinte apropiate

• amīcus

Substantiv

1. forma de vocativ singular pentru amīcus.

Referințe

• Wiktionary