anatema

Vezi și : anatemă, anátema

română

Etimologie

Din anatemă.

Pronunție

• AFI: /a.naˈte.ma/

Substantiv

1. forma de plural nearticulat pentru anatemă.

---

catalană

(català)

Etimologie

Din latină târzie anathema < greacă antică ἀνάθεμα (anáthema).

Pronunție

• (occidental) AFI: /a.naˈte.ma/
• (oriental) AFI: /ə.nəˈte.mə/

Substantiv

anatema m., anatemes pl.

1. (bis.) anatemă

Sinonime

• (bis.) excomunió, maledicció

Cuvinte derivate

• anatematitzar

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari

---

galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină târzie anathema < greacă antică ἀνάθεμα (anáthema).

Pronunție

• AFI: /a.naˈtɛ.ma/

Substantiv

anatema m., anatemes pl.

1. (bis.) anatemă

Cuvinte derivate

• anatematizar

Vezi și

• maldición

Referințe

• Wiktionary
• Galizionario

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină târzie anathema < greacă antică ἀνάθεμα (anáthema).

Pronunție

• AFI: /anaˈtɛma/

Substantiv

anatema m., anatemi pl.

1. (bis.) anatemă

Sinonime

• (bis.) scomunica, condanna

Antonime

• (bis.) benedizione

Cuvinte derivate

• anatematizzare

Vezi și

• maledizione

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină târzie anathema < greacă antică ἀνάθεμα (anáthema).

Pronunție

• AFI: /a.naˈte.ma/

Substantiv

anatema f., anatemas pl.

1. (bis.) anatemă

Cuvinte derivate

• anatematizar

Vezi și

• excomunión

Referințe

• Real Academia Española
• Wiktionary
• Wikcionario