anatemă
Vezi și : anatema, anátema |
Etimologie
Din neogreacă αναθεμα (anáthema).
Pronunție
- AFI: /a.na'te.mə/
Substantiv
Declinarea substantivului anatemă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | anatemă | anateme |
Articulat | anatema | anatemele |
Genitiv-Dativ | anatemei | anatemelor |
Vocativ | anatemă | anatemelor |
- osândire, ostracizare a cuiva de către biserică, excludere din rândul bisericii; afurisenie.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online