aproba

română

Etimologie

Din latină approbare.

Pronunție

• AFI: /a.proˈba/

Verb

Conjugarea verbului aproba
Infinitiv	a aproba
Indicativ prezent pers. 1 sg.	aprob
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să aprobe
Participiu	aprobat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a încuviința o acțiune, o părere, o propunere etc. a cuiva, a fi de aceeași părere cu cineva; a rezolva în mod favorabil cererea, propunerea etc. cuiva.

Cuvinte derivate

• aprobare

Traduceri

Traduceri

engleză: approve (English) esperanto: aprobi (Esperanto)

franceză: approuver (français) germană: approbieren (Deutsch) (rar)

Referințe

• DEX '98 via DEX online