arătură

română

Etimologie

Din a ara + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /a.rə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului arătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	arătură	arături
Articulat	arătura	arăturile
Genitiv-Dativ	arăturii	arăturilor
Vocativ	arătură	arăturilor

1. acțiunea de a ara; arat.
2. pământ arat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online