aranjor

română

Etimologie

Din franceză arrangeur.

Pronunție

• AFI: /a.ran'ʒor/

Substantiv

Declinarea substantivului aranjor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	aranjor	aranjori
Articulat	aranjorul	aranjorii
Genitiv-Dativ	aranjorului	aranjorilor
Vocativ	aranjorule	aranjorilor

1. persoană care face un aranjament muzical.

Cuvinte derivate

• aranjoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online