aranjoare

română

Etimologie

Din aranjor.

Pronunție

• AFI: /a.ran'ʒo̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului aranjoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	aranjoare	aranjoare
Articulat	aranjoarea	aranjoarele
Genitiv-Dativ	aranjoarei	aranjoarelor
Vocativ	aranjoareo	aranjoarelor

1. persoană care face un aranjament muzical.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aranjareo

Referințe

• DEX '98 via DEX online