arhimandrit
română
Etimologie
Din slavă (veche) arhimandritŭ.
Pronunție
- AFI: /ar.hi.man'drit/
Substantiv
| Declinarea substantivului arhimandrit | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | arhimandrit | arhimandriți |
| Articulat | arhimandritul | arhimandriții |
| Genitiv-Dativ | arhimandritului | arhimandriților |
| Vocativ | arhimandritule | arhimandriților |
- titlu dat starețului unei mănăstiri mari sau unor călugări cu slujbă înaltă pe lângă o episcopie; persoană care are acest titlu.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online