călugăr
Etimologie
Din greacă ϰαλόγερος (kalógeros), posibil prin intermediul slavă kalugerŭ.
Pronunție
- AFI: /kə'lu.gər/
Substantiv
Declinarea substantivului călugăr | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | călugăr | călugări |
Articulat | călugărul | călugării |
Genitiv-Dativ | călugărului | călugărilor |
Vocativ | ' | ' |
- bărbat care a făcut legământ să ducă o viață religios-ascetică și care trăiește într-o comunitate mănăstirească.
- instalație hidrotehnică cu ajutorul căreia se poate evacua apa din heleșteie, lacuri sau bazine artificiale în vederea primenirii ei.
- (argou) (deț.) condamnat care are de efectuat o pedeapsă mare.
Sinonime
Antonime
- 1: călugăriță
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
Traduceri
monah
|
|