aruncătură

română

Etimologie

Din a arunca + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /a.run.kə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului aruncătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	aruncătură	aruncături
Articulat	aruncătura	aruncăturile
Genitiv-Dativ	aruncăturii	aruncăturilor
Vocativ	aruncătură	aruncăturilor

1. aruncare.
2. distanță la care ajunge un obiect aruncat.
3. (rar) săritură.

Expresii

• Aruncătură de ochi = fel de a se uita; căutătură, ochire
• Dintr-o aruncătură de ochi = deodată; numaidecât, imediat
• O aruncătură de băț = (foarte) aproape

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online