aruncare

română

Etimologie

Din a arunca.

Pronunție

• AFI: /a.run'ka.re/

Substantiv

Declinarea substantivului aruncare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	aruncare	aruncări
Articulat	aruncarea	aruncările
Genitiv-Dativ	aruncării	aruncărilor
Vocativ	aruncare	aruncărilor

1. acțiunea de a (se) arunca; aruncătură.
2. probă atletică de azvârlire a discului, suliței, greutății etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online