ascuțitor

română

Etimologie

Din a ascuți + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /as.ku.ʦi'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului ascuțitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ascuțitor	ascuțitori
Articulat	ascuțitorul	ascuțitorii
Genitiv-Dativ	ascuțitorului	ascuțitorilor
Vocativ	ascuțitorule	ascuțitorilor

1. persoană specializată în ascuțițul uneltelor tăioase.

Cuvinte derivate

• ascuțitorie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online