Etimologie

Din latină *excōtῑre, de la cōs, cotem (Pușcariu 140; REW 2275; confer Densusianu, Rom., XXXIII, 274), Confer cuțit, cute.

Este posibil ca în evoluția luifi survenit o încrucișare cu latină acutiāre (> italiană aguzzare, v. provensală, v. portugheză agusar, franceză aiguiser, catalană aguar, spaniolă aguzar, confer REW 134), cum presupune DAR, cu toatesemantismul se explică suficient prin prima ipoteză; confer sensurile „a face mai tăios” și „a face vârf”, reunite și în spaniolă aguzar, afilar. Candrea-Dens., 99, și Candrea presupun un latină *exacūtῑre, plecând de la exacūtus.

Pronunție

  • AFI: /as.ku'ʦi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) ascuți
Infinitiv a (se) ascuți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) ascut
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) ascută
Participiu ascuțit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a face mai tăioasă lama unei arme sau a unei unelte de tăiat.
    Ascut cuțitul.
  2. a face unui obiect vârf (înțepător).
    Ascute un creion.
    Ascuțisem un bețișor.
  3. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) face mai ager, mai pătrunzător.
  4. a (se) intensifica, a (se) înteți.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A-și ascuți urechile = a deveni foarte atent; a-și încorda auzul


Traduceri

Referințe