Etimologie

Din latină auspicium, franceză auspice.

Pronunție

  • AFI: /a.usˈpi.ʧju/


Substantiv


Declinarea substantivului
auspiciu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ auspiciu auspicii
Articulat auspiciul auspiciile
Genitiv-Dativ auspiciului auspiciilor
Vocativ auspiciule auspiciilor
  1. (în antichitatea romană) prevestire făcută de auguri; augur.

Expresii

  • Sub cele mai bune auspicii = în împrejurări extrem de favorabile
  • Sub auspiciile cuiva = sub patronajul, sub protecția cuiva


Traduceri

Anagrame

Referințe