augur

română

Etimologie

Din franceză augure.

Pronunție

• AFI: /awˈɡur/

Substantiv

Declinarea substantivului augur
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	augur	auguri
Articulat	augurul	augurii
Genitiv-Dativ	augurului	augurilor
Vocativ	augurule	augurilor

1. (în antichitatea romană) preot căruia i se atribuia facultatea de a prevesti viitorul sau de a interpreta voința zeilor după zborul și cântecul păsărilor sau după măruntaiele animalelor sacrificate.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului augur
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	augur	augure
Articulat	augurul	augurele
Genitiv-Dativ	augurului	augurelor
Vocativ	augurule	augurelor

1. prevestire făcută de auguri; auspiciu.

Expresii

• A fi de bun (sau de rău) augur = a fi semn bun (sau rău), a însemna că există premise ca un lucru să (se) sfârșească în mod favorabil (sau nefavorabil)

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• rugau

Referințe

• DEX '98 via DEX online