autoamăgire

română

Etimologie

Din auto- + amăgire.

Pronunție

• AFI: /a.u.to.a.məˈʤi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului autoamăgire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	autoamăgire	autoamăgiri
Articulat	autoamăgirea	autoamăgirile
Genitiv-Dativ	autoamăgirii	autoamăgirilor
Vocativ	autoamăgire	autoamăgirilor

1. amăgire (intenționată) a propriei persoane.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online