propriu

română

Etimologie

Din latină proprius, franceză propre.

Pronunție

• AFI: /'pro.prju/

Adjectiv

Declinarea adjectivului propriu
	Singular	Plural
Masculin	propriu	proprii
Feminin	proprie	proprii
Neutru	propriu	proprii

1. care aparține în mod exclusiv cuiva; personal.
2. caracteristic, specific.
3. care este bun pentru...; indicat, potrivit, adecvat.
4. (despre cuvinte, despre termeni) care redă exact ideea ce trebuie exprimată.
5. (despre sensuri) de bază, prim.

Cuvinte compuse

• nume propriu, substantiv propriu

Expresii

• Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online