autoriza

română

Etimologie

Din franceză autoriser.

Pronunție

• AFI: /a.u.to.riˈza/

Verb

Conjugarea verbului autoriza
Infinitiv	a autoriza
Indicativ prezent pers. 1 sg.	autorizez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să autorizeze
Participiu	autorizat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a împuternici pe cineva sau ceva cu o autoritate (publică).
2. (v.tranz.) a da cuiva dreptul de a face, de a spune etc. ceva.

Cuvinte derivate

• autorizare
• autorizat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• azoturia

Referințe

• DEX '98 via DEX online