împuternici

română

Etimologie

Din în- + puternic.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pu.ter.niˈʧi/

Verb

Conjugarea verbului împuternici
Infinitiv	a împuternici
Indicativ prezent pers. 1 sg.	împuternicesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să împuternicească
Participiu	împuternicit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a da cuiva puterea de a face ceva.
2. (v.tranz.) (jur.) a da mandat, a autoriza.
3. (v.tranz. și refl.) (înv. și pop.) a da sau a prinde putere, a (-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări.

Cuvinte derivate

• împuternicire
• împuternicit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online