Etimologie

Din turcă havaet („venituri”).

Pronunție

  • AFI: /a.vaˈet/


Substantiv


Declinarea substantivului
avaet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ avaet avaeturi
Articulat avaetul avaeturile
Genitiv-Dativ avaetului avaeturilor
Vocativ avaetule avaeturilor
  1. impozit încasat în Țara Românească (în sec. XVIII - XIX) de la cei care erau numiți în slujbe.


Traduceri

Referințe