impozit

română

Etimologie

Din latină impositum, după franceză impôt, italiană imposta.

Pronunție

• AFI: /im'po.zit/

Substantiv

Declinarea substantivului impozit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	impozit	impozite
Articulat	impozitul	impozitele
Genitiv-Dativ	impozitului	impozitelor
Vocativ	impozitule	impozitelor

1. plată obligatorie stabilită prin lege, pe care cetățenii, instituțiile etc. o varsă din venitul lor în bugetul statului; dare.
2. (în trecut) bir.

Sinonime

• bir, dare, taxă

Cuvinte derivate

• impozita

Traduceri

plată obligatorie către stat

engleză: tax (English) esperanto: imposto (Esperanto) finlandeză: vero (suomi) franceză: impôt (français) m., taxe (français) f. galiciană: imposto (galego) germană: Steuer (Deutsch) f., Abgabe (Deutsch) f.

italiană: tassa (italiano) maghiară: adó (magyar) neerlandeză: belasting (Nederlands) f. spaniolă: impuesto (español) m. suedeză: skatt (svenska)

Referințe

• DEX '98 via DEX online