aventura

română

Etimologie

Din franceză aventurer.

Pronunție

• AFI: /a.ven.tuˈra/

Verb

Conjugarea verbului (se) aventura
Infinitiv	a (se) aventura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) aventurez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) aventureze
Participiu	aventurat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online