bârliga

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /bɨr.li'ga/

Verb

Conjugarea verbului bârliga
Infinitiv	a bârliga
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să bârlige
Participiu	bârligat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (despre vite) a (-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus; a îmbârliga.

Cuvinte derivate

• bârligată
• îmbârliga

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• băligar
• rablagi

Referințe

• DEX '98 via DEX online