coadă
Etimologie
Pronunție
- AFI: /'ko̯a.də/
Substantiv
| Declinarea substantivului coadă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coadă | cozi |
| Articulat | coada | cozile |
| Genitiv-Dativ | cozii | cozilor |
| Vocativ | coadă | cozilor |
- apendice terminal al părții posterioare a corpului animalelor vertebrate; smoc de păr sau de pene care acoperă acest apendice sau care crește în prelungirea lui.
- partea dindărăt, mai îngustă, a corpului unor animale (a peștelui, a șarpelui, a racului etc.).
- păr (de pe capul femeilor) crescut lung și apoi împletit; cosiță.
- parte a unei plante care leagă fructul, frunza sau floarea de tulpină sau de creangă. peduncul.
- partea dinapoi (prelungită sau care se târăște pe jos) a unor obiecte de îmbrăcăminte (mai ales a celor purtate de femei); trenă.
- prelungire luminoasă a cometelor.
- fâșie foarte îngustă din cârpe (înnodate) sau din hârtie care se atârnă de partea de jos a unui zmeu spre a-i menține echilibrul în aer.
- parte a unui instrument sau a unui obiect de care se apucă cu mâna; mâner.
- partea terminală a unui lucru sau, (p.gener.), a unui fenomen, a unei perioade de timp etc.; bucată de la capătul unui lucru; sfârșit, extremitate.
- partea unde se îngustează un lac, un iaz etc.; loc pe unde se scurge apa dintr-un râu în heleșteu.
- șir (lung) de oameni care își așteaptă rândul la ceva, undeva.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- coada ochiului
- coada-calului
- coada-cocoșului
- coada-mielului
- coada-mâței
- coada-mâței-de-baltă
- coada-racului
- coada-șoricelului
- coada-vacii
- coada-vulpii
- coada-zmeului
- coada-rândunicii
Locuțiuni
- (loc.adv.) La (sau în) coadă = pe cel din urmă loc sau printre ultimii (într-o întrecere, la școală etc.).
- De la coadă = de la sfârșit spre început.
Expresii
- A da din coadă = (despre oameni; fam.) a se linguși pe lângă cineva; a se bucura
- A-și vârî (sau băga) coada (în ceva) = a se amesteca în chestiuni care nu-l privesc
- Își vâră (sau și-a vârât, își bagă, și-a băgat etc.) dracul coada (în ceva) = se spune când într-o situație se ivesc neînțelegeri sau complicații (neașteptate)
- A călca (pe cineva) pe coadă = a jigni, a supăra (pe cineva)
- A pune coada pe(sau la) spinare = a pleca (pe furiș), a o șterge (lăsând lucrurile nerezolvate)
- Cu coada între picioare = (despre oameni) umilit, rușinat; fără a fi reușit
- (pop.) A-și face coada colac = a se sustrage de la ceva
- A trage mâța(sau pe dracul) de coadă = a o duce greu din punct de vedere material, a face cu greu față nevoilor minime de trai
- (Get-beget) coada vacii = neaoș; vechi, băștinaș; de origine rurală
- (fam.) A prinde prepelița(sau purceaua) de coadă = a se îmbăta
- A se ține de coada cuiva sau a se ține (sau a umbla) coadă după cineva = a fi nedespărțit de cineva, a se ține cu insistență și pretutindeni de cineva
- A lua(sau a apuca ceva) de coadă = a se apuca de treabă, a începe (ceva)
- A-și vedea de coada măturii(sau tigăii) = a se ocupa (numai) de treburile gospodărești
- Coadă de topor = persoană care servește drept unealtă în mâna dușmanului
- A nu avea nici cap, nici coadă = a nu avea nici un plan, nici o ordine; a fi fără înțeles, confuz
- A face coadă = a sta într-un șir (lung) de oameni, așteaptând să-i vină rândul la ceva, undeva
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online