bălăci
română
Etimologie
Creație expresivă (Iordan, BF, II, 184); coincide cu bulgară балакам (balakam), care poate fi împrumutat sin română (după Cihac și DAR, cuvântul român provine din bulgară).
Este dificil de presupus că varianta bălăcări, vb. (a (se) bălăci; a sta la taclale, a bârfi, a îndruga verzi și uscate; a batjocori) ar proveni din ruteană, rusă balaguriti (Cihac) sau din sârbocroată balakati (DAR), cu care are în comun izvorul expresiv. DAR nu cunoaște sensul de „a (se) bălăci” al acestui cuvânt, cu toate că este mai comun decât celelate.
Pronunție
- AFI: /bə.ləˈʧi/
Verb
| Conjugarea verbului (se) bălăci | |
| Infinitiv | a (se) bălăci |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) bălăcesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) bălăcească |
| Participiu | bălăcit |
| Conjugare | IV |
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online