bălțătură

română

Etimologie

Din bălțat + sufixul -ură.

Pronunție

• AFI: /bəl.ʦə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului bălțătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bălțătură	bălțături
Articulat	bălțătura	bălțăturile
Genitiv-Dativ	bălțăturii	bălțăturilor
Vocativ	bălțătură	bălțăturilor

1. pată de culoare deschisă la animalele bălțate.
2. obiect colorat țipător, cu culori multe și neasortate, încărcat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online