bărbiuță

română

Etimologie

Din bărbie + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /bər.bi'u.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului bărbiuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bărbiuță	bărbiuțe
Articulat	bărbiuța	bărbiuțele
Genitiv-Dativ	bărbiuței	bărbiuțelor
Vocativ	bărbiuță	bărbiuțelor

1. (rar) diminutiv al lui bărbie; bărbioară.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online