bătrânețe
Etimologie
Pronunție
- AFI: /bə.trɨ'ne.ʦe/
Substantiv
Declinarea substantivului bătrânețe | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | bătrânețe | bătrâneți |
Articulat | bătrânețea | bătrânețile |
Genitiv-Dativ | bătrâneții | bătrâneților |
Vocativ | bătrânețe | bătrâneților |
- etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om.
- (rar) bătrânime.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online