bandurist

română

Etimologie

Din bandură + sufixul -ist.

Pronunție

• AFI: /ban.du'rist/

Substantiv

Declinarea substantivului bandurist
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bandurist	banduriști
Articulat	banduristul	banduriștii
Genitiv-Dativ	banduristului	banduriștilor
Vocativ	banduristule	banduriștilor

1. cântăreț din bandură; bandurar.

Cuvinte derivate

• banduristă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online