cântăreț
Etimologie
Din cânta + sufixul -ăreț.
Pronunție
- AFI: /kɨn.tə'reʦ/
Substantiv
Declinarea substantivului cântăreț | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cântăreț | cântăreți |
Articulat | cântărețul | cântăreții |
Genitiv-Dativ | cântărețului | cântăreților |
Vocativ | ' | ' |
- persoană care cântă cu vocea; artist care are profesiunea de a cânta cu vocea.
- Un mare cântăreț de operă.
- persoană care execută cântările și citirile în serviciile religioase.
- poet (care laudă în versurile sale pe cineva sau ceva).
Sinonime
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
artist care cântă din gură
|
|