beșlic

română

Etimologie

Din turcă beșlik.

Pronunție

• AFI: /'beʃ.lik/

Substantiv

Declinarea substantivului beșlic
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	beșlic	beșlici
Articulat	beșlicul	beșlicii
Genitiv-Dativ	beșlicului	beșlicilor
Vocativ	beșlicule	beșlicilor

1. monedă turcească de cinci parale, care a circulat și în Țara Românească.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online