Monedă

română

Variante

Etimologie

Din neogreacă monédha.

Pronunție

  • AFI: /mo'ne.də/


Substantiv


Declinarea substantivului
monedă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ monedă monede
Articulat moneda monedele
Genitiv-Dativ monedei monedelor
Vocativ ' '
  1. semn bănesc de metal (mai rar de hârtie) admis și utilizat într-o țară.
  2. ban mărunt de metal; mărunțiș.

Sinonime

  1. argint, ban, para, piesă

Expresii

  • A bate (sau a tăia, a face) monedă = a emite bani de metal.
  • A bate monedă (din sau cu ceva) = a insista, a face caz (de ceva).
  • A plăti (cuiva) cu aceeași monedă = a răspunde (cuiva) printr-o comportare similară.
  • Asta e moneda plătită = se spune despre o întâmplare neplăcută survenită în viața cuiva ca o pedeapsă pentru fapta sau faptele rele făcute; faptă și răsplată.


Traduceri