beci

Vezi și : Beci

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Probabil din cumană beč („fortificat”) (DAR, Pușcariu, Lr., 315), cuvânt oriental care s-a păstrat și în numele vechi al Vienei, turcă beç > română Beci (confer Șeineanu, II, 42).

Pronunție

• AFI: /beʧʲ/

Substantiv

Declinarea substantivului beci
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	beci	beciuri
Articulat	beciul	beciurile
Genitiv-Dativ	beciului	beciurilor
Vocativ	beciule	beciurilor

1. pivniță.
2. închisoare (în subsolul unei clădiri).

Cuvinte derivate

• becer

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bice

Referințe

• DEX '98 via DEX online