bici

română

Variante

• zbici

Etimologie

Din slavă (veche) biči.

Pronunție

• AFI: /biʧʲ/

Substantiv

Declinarea substantivului bici
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bici	bice
Articulat	biciul	bicele
Genitiv-Dativ	biciului	bicelor
Vocativ	biciule	bicelor

1. (adesea fig.) obiect alcătuit dintr-o curea sau o împletitură de curele, mai rar de cânepă, legată de un băț, cu care se lovesc sau se îndeamnă animalele să meargă.
2. lovitură dată cu obiectul descris mai sus.

Cuvinte derivate

• biciui
• biciușcă
• biciușor
• zbici

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online